Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fakir)
2. prestidigitator, iluzionist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fakirisme)
1. ansamblu de fapte în aparenţă extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fakirisme)
1. ansamblu de fapte în aparenţă extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lévitation)
1. faptul de a levita; ridicare deasupra solului, fără nici un ajutor.
2. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței.
3. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric.
4. (psihol.) senzație subiectivă de ridicare și plutire în spațiu, trăită mai ales în vise.
5. (fig.) înălțare spirituală; elevație.