Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. fama)
1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. diffamiare)
1. tranz. a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia.
2. refl. (rar) a se face de râs, a se compromite.
3. (înv.) a disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréole, lat. aureola)
1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinţilor; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poştale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. blasphemia)
1. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calomnier)
1. a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bârfi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calomnie)
1. afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă care atinge onoarea şi reputaţia cuiva; defăimare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calomnieux)
1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.
2. (antonime) flatant, laudativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. célébrité, lat. celebritas)
1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume şi prestigiu.