Dictionar

Falsificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falsification)

1. falsificare; obiect, lucru falsificat.


Falsificator, -oare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falsificateur)

1. cel care comite un fals.


Defalsifica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (de- + falsifica)

1. a corecta ceva falsificat; a înlătura un fals.

2. (antonim) a falsifica.


Falsificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falsification)

1. falsificare; obiect, lucru falsificat.


Natur

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. natur)

1. inv. care păstrează însuşirile naturale, caracteristicile primordiale; natural, nefalsificat.


Plastografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. plastografia)

1. falsificare a unui document, a semnăturii de pe un document.

2. documentul falsificat.


Tripoteur

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. tripoteur)

1. persoană care este angajată în afaceri mai mult sau mai puțin dubioase sau necinstite; speculant, falsificator.


Măslugit, -ă

Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (cf. măsluit)

1. (despre vin) alterat prin amestecare sau prin adaos de apă; falsificat, măsluit.