Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanfare, it. fanfara)
1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat și de percuție.
2. muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă.
3. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă.
4. semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Althorn)
1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)
2. altar lateral al unei biserici.
3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.
4. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare.
6. orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară).
7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. eufonio)
1. instrument muzical de suflat din alamă, folosit în fanfară, cu registru corespunzător vocii de bariton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gagiste)
1. actor angajat temporar; muzicant civil într-o fanfară militară.
2. creditor care a luat ceva ca amanet de la debitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hélicon)
1. instrument muzical de suflat, din alamă, cu tonuri grave, dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, folosit în fanfară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)
1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.
2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.
4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
6. ~ de scenă = muzică destinată să susțină sau să sporească efectul unui spectacol scenic.
7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.
8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.
9. formație instrumentală; orchestră.
11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.
12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.