Dictionar

Rezultate secundare (Fantastic):

Fantastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fantastique, lat. phantasticus)

1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.

2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.

3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.

4. (și adv.) extraordinar.

5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.


Fantasticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fantastic + -itate)

1. starea de a fi fantastic; caracter fantastic.


Bazilisc

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. basilisco, gr. basiliskos)

1. (mit.) şarpe, fiinţă fantastică cu privire ucigătoare.

2. gen de şopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul şi gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescenţă epidermică triunghiulară.

3. tun lung folosit pe galere.


Castel

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)

1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.

2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.

3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.


Cosmic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)

1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.

2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.

3. (fig.) de proporţii fantastice.


Coşmaresc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. cauchemardesque)

1. producând o senzație similară cu cea trăită în timpul unui coșmar; de coşmar, terifiant, fantastic.


Cult 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culte, lat. cultus)

1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi.

2. sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.

3. ~ul personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic.

4. totalitatea ritualurilor unei religii.

5. religie, confesiune (2).


Dracon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drakon)

1. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un şarpe fantastic cu cap de lup şi coamă bogată.