Rezultate secundare (Fantastic):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fantastique, lat. phantasticus)
1. adj. plăsmuit, creat de imaginație, ireal.
2. care pare o plăsmuire a imaginației; de necrezut, minunat.
3. (despre oameni) cu idei și purtări originale, fantezist.
5. s. n. categorie a esteticii, dezvăluirea frumosului prin crearea unui univers diferit de cel real.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fantastic + -itate)
1. starea de a fi fantastic; caracter fantastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. basilisco, gr. basiliskos)
1. (mit.) şarpe, fiinţă fantastică cu privire ucigătoare.
2. gen de şopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul şi gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescenţă epidermică triunghiulară.
3. tun lung folosit pe galere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. castellum, it. castello)
1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali.
2. ~e în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; ~ de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei.
3. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)
1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.
2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie ~ă = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.
3. (fig.) de proporţii fantastice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. cauchemardesque)
1. producând o senzație similară cu cea trăită în timpul unui coșmar; de coşmar, terifiant, fantastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culte, lat. cultus)
1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi.
2. sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drakon)
1. emblemă zoomorfă a dacilor, reprezentând un şarpe fantastic cu cap de lup şi coamă bogată.