Dictionar

fascina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fasciner, lat. fascinare)

1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta.
2. a fermeca, a captiva.
 

fascină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. fascina, fr. fascine)

1. mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri, legate între ele, folosit la întărirea terasamentului, la construirea drumurilor sau a digurilor, la fortificații etc.
 

fascinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinant)

1. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator.
 

fascinație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fascination, lat. fascinatio)

1. atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva.
 

fascinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinateur, lat. fascinator)

1. care fascinează, care exercită o atracție irezistibilă prin forța privirii; fascinant.
2. (fig.) care atrage, care seduce.
 

capta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capter, lat. captare)

1. a aduna, a colecta într-un rezervor sau în tuburi.
2. a intercepta, a prinde să audă ceva.
3. (fig.) a fascina; a atrage (pe cineva) de partea sa.
 

captivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captivant)

1. care captivează; fascinant, fermecător; pasionant.
 

fascinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinant)

1. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator.
 

fascinator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinateur, lat. fascinator)

1. care fascinează, care exercită o atracție irezistibilă prin forța privirii; fascinant.
2. (fig.) care atrage, care seduce.
 

hipnotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. hypnotique)

1. I. care se referă la hipnoză și hipnotism; care provoacă hipnoză, provocat de hipnoză.
2. care are proprietatea de a provoca somn.
3. (fig.) care produce o impresie foarte puternică; fascinant, captivant.
4. II. substanță chimică care are proprietatea de a favoriza somnul sau de a provoca o stare artificială de somn; somnifer, hipnagog, hipnotizant.
 

hipnotiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. hyptnotiser)

1. a aduce pe cineva în stare de hipnoză.
2. (fig.) a exercita o atracție puternică, a captiva, a fascina.