Dictionar

 
 

favorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. favorable, lat. favorabilis)

1. prielnic, avantajos.
2. binevoitor.
 

favorabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. favorabilité, engl. favorability)

1. capacitatea de a putea fi favorabil (ex. zonele de ~, ~a climatică, ~a habitatelor).
2. (antonim) defavorabilitate.
 

admite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. admittere, după fr. admettre)

1. a accepta, a lua drept bun.
2. a îngădui, a permite.
3. a da curs favorabil (unei cereri).
4. a primi (la un examen).
 
 

agrea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agréer)

1. a primi favorabil; a simpatiza.
2. a accepta un reprezentant diplomatic.
 
 

aproba

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. approbare)

1. a încuviința o acțiune, o părere etc.; a-și da consimțământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
 

arima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. arrimer)

1. a fixa încărcătura unei (aero)nave pentru menținerea unui centraj favorabil stabilității.