Dictionar

fenol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénol)

1. compus organic oxigenat al benzenului, folosit în industria coloranților, a medicamentelor, rășinilor sintetice etc.; acid fenic.
 

aminofenol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aminophénol)

1. denumire generică pentru corpurile cu funcție de amină și de fenol.
 

diaminofenol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaminophénol)

1. derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie.
 

difenol

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (di- + fenol, cf. fr. diphénol)

1. (biochimie) compus chimic aromatic care are două grupări hidroxil -OH.
 

dinitrofenol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dinitrophénol)

1. pudră galbenă cristalină, asemănătoare cu acidul picric, pentru activarea metabolismului bazal.
 

fenolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénolat)

1. sare alcalină a fenolului.
 

fenolază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénolase)

1. enzimă de tipul proteidelor, care acționează asupra fenolilor și aminelor aromatice.
 

aminofenol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aminophénol)

1. denumire generică pentru corpurile cu funcție de amină și de fenol.
 

anisol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisole)

1. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent.
 

azbotextolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (azb/est/ + textolit)

1. material electroizolant obținut prin presare din țesături de azbest impregnate cu rășini fenolice.
 

bachelită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bakélite)

1. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.
 

carbolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carbolique)

1. (chimie) care se referă la sau care conține fenol.
2. (chimie) acid ~ = fenol, acid fenic.
 

cumaric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coumarique)

1. acid ~ = acid-fenol obținut prin hidratarea cumarinei.