conferi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conférer, lat. conferre)

1. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate).
2. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni.

deferi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déférer, lat. deferre)

1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etc.)2. a supune spre judecare în fața justiției.
2. a ~ jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției.

diferi

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. différer, lat. differre)

1. a se diferenția de altcineva sau de altceva; a se deosebi.
2. a avea o atitudine sau o opinie contrară despre ceva.

FERI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ferri-, cf. lat. ferrum „fier”)

1. „fier (trivalent), feruginos”.

feribot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ferry-boat)

1. navă cu șine de cale ferată, destinată a transborda vagoane, locomotive etc. peste un fluviu, un canal sau o strâmtoare, fără ca pasagerii să-și părăsească locurile.

feric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ferrique)

1. (despre substanțe) care conține fier trivalent.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.