Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. eudémoniste)
1. I. referitor la eudemonism, doctrina morală care consideră că fericirea este scopul acțiunii.
2. care profesează eudemonismul.
3. II. adept al eudemonismului.
Parte de vorbire: s.f., s. propriu
Origine: (lat. fortuna)
2. (mitol.) zeitate păgână care distribuia fericirea și nefericirea după bunul plac; zeița sorții.
3. (la fig.) o putere fictivă și misterioasă care distribuie bunuri și rele la întâmplare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. résurrection, lat. resurrectio)
1. întoarcere de la moarte la viață; reînviere; trezire, deşteptare.
2. acțiunea de a se manifesta din nou, rezultatul acestei acțiuni; vigoare nouă, viață nouă.
3. (teol.) trecere de la moarte la nemurire.
4. (arte frumoase) operă de artă care descrie învierea lui Hristos.
5. recuperare promptă sau surprinzătoare a unui pacient care a fost aproape de moarte; revenire neașteptată și rapidă la sănătate.
6. renașterea, revenirea, readucerea în vogă a unei idei, a unei doctrine și, prin metonimie, a unei persoane care a căzut în uitare sau nu mai este la modă.
7. faptul de a redescoperi bucuria de a trăi, fericirea, pacea sufletului.
8. aducerea trecutului la viață sau evocarea unei persoane care a murit sau care nu a mai fost văzută de mult timp.