Rezultate secundare (Ferm):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferme)
1. neclintit, hotărât, neşovăitor; sigur, tare.
2. (despre contracte, înţelegeri) încheiat în termeni precişi.
3. fix.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferme)
1. unitate de producţie vegetală şi animală, de sine stătătoare, cu gestiune proprie şi angajaţi permanenţi.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. ferme)
1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fermage)
1. arendă (a unui teren agricol); terenul într-un contract de arendare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fermata)
1. (muz.) semn (.) deasupra unei note sau a unei pauze pentru a-i prelungi durata; coroană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fermeca + -ător)
1. care place, farmecă, încântă.
2. (în basme și în superstiții) care face farmece, care vrăjește.
3. (substantivat) persoană care face vrăji; vrăjitor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adorable, lat. adorabilis)
1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)
1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (rus. агробиолог)
1. specialist în agrobiologie.
2. specialist în aplicarea cercetării biologice în agricultură.
3. agronom sau fermier care practică agrobiologia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.