Dictionar

fermecător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fermeca + -ător)

1. care place, farmecă, încântă.
2. (în basme și în superstiții) care face farmece, care vrăjește.
3. (substantivat) persoană care face vrăji; vrăjitor.
4. (var.) (pop.) fărmăcător.
 

adorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adorable, lat. adorabilis)

1. vrednic de adorat; fermecător; admirabil.
 

captivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. captivant)

1. care captivează; fascinant, fermecător; pasionant.
 

delicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. délicieux, lat. deliciousus)

1. deosebit de gustos, savuros.
2. (fig.) fermecător, încântător.
 

fascinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascinant)

1. care fascinează; fermecător, captivant; fascinator.
 

feeric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. féerique)

1. de feerie; minunat, încântător, fermecător, de vis.
 

glamour

Parte de vorbire:  s.n. (anglicism)  
Etimologie: (engl. glamour)

1. șarm fermecător, farmec, seducție pe care o actriță de film sau o femeie drăguță o exercită prin atitudine, prin ținută