Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anarchiste, rus. anarhist, germ. Anarchist)
1. I. referitor la anarhism, ideal politic bazat pe suprimarea statului şi autorităţii.
2. care este favorabil anarhismului; care mărturisește, care exprimă sau care răspândește această doctrină.
3. II. adept al anarhismului; persoană care profesează, care practică anarhismul.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. animiste)
1. I. referitor la animism, credința că orice lucru are un suflet.
2. care profesează animismul, este marcat de animism.
3. II. adept al animismului.
4. persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (/Jean/ Calvin)
1. I. care aparține calvinismului, privitor la calvinism; calvinesc, (înv.) calvinist.
2. II. adept al calvinismului; (înv.) calvinist.
3. persoană care profesează doctrina lui Calvin.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. déiste)
1. I. referitor la deism; care aderă la deism, credinţa în existenţa unei fiinţe supreme.
2. II. adept, susținător al deismului.
3. persoană care profesează deismul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doctor + -iţă)
1. femeie cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; femeie cu doctorat în medicină.
2. profesionistă din domeniul sănătății responsabilă cu vindecarea și tratarea bolilor, patologiilor, leziunilor.
3. (rar) soție a doctorului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dualiste)
1. I. referitor la dualism, propriu dualismului.
2. care cuprinde două elemente disjuncte, opuse și complementare.
3. II. adept, teoretician al dualismului.
4. persoană care profesează o doctrină dualistă.