Dictionar

feston

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. feston, it. festone)

1. broderie în formă de mici semicercuri pe marginea unui obiect de pânză.

2. motiv decorativ care imită o astfel de broderie.

3. ghirlandă de cute periglaciare sau tectonice.

 

festona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. festonner)

1. a face un feston, a tivi cu feston.

 

festonat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (festona)

1. împodobire cu un feston; executare a unei cusături pe marginea unui obiect textil; festonare.

 

festona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. festonner)

1. a face un feston, a tivi cu feston.

 

festonat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (festona)

1. împodobire cu un feston; executare a unei cusături pe marginea unui obiect textil; festonare.

 

rizostom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhizostome)

1. meduză de un alb smântânos, cu braţele portocalii şi festonate, din mările Europei occidentale.