Dictionar

Rezultate principale (Fetiş):

Fetiş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétiche)

1. obiect căruia i se atribuie o forţă supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă.

2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adoraţii oarbe, nemotivate.


Rezultate secundare (Fetiş):

Fetişism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)

1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.

2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.

3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.

4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.


Fetişist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fétichiste)

1. I. referitor la fetișism, propriu fetișismului.

2. care practică fetișismul; care crede în fetișuri.

3. (prin anal.) care are o admirație sau un respect exagerat pentru cineva sau ceva.

4. II. adept al fetișismului; cel care practică fetișismul.


Fetișiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. fétichiser, germ. fetischisieren)

1. a atribui cuiva sau la ceva o existență sau o putere cvasi-magică; a face din ceva un fetiș.

2. (fig.) a adora nemotivat un principiu, o idee etc.

3. (psihanaliză) a înlocui obiectul sexual cu un fetiș.


Amuletă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)

1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.


Artistism

Parte de vorbire: s.
Origine: (artist + -ism)

1. fetişizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.


Autofetişism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + fetişism)

1. fetişism prin apariţia excitaţiei sexuale în prezenţa unui obiect personal al subiectului.


Defetist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défaitiste)

1. (partizan) al defetismului.


Defetişiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + fetişiza)

1. a face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul fetişist.


Fetişism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)

1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.

2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.

3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.

4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.