Rezultate principale (Fetiş):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétiche)
1. obiect căruia i se atribuie o forţă supranaturală; idol la popoarele aflate pe o treaptă de cultură incipientă.
2. (fig.) idee, principiu care constituie obiectul unei adoraţii oarbe, nemotivate.
Rezultate secundare (Fetiş):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)
1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.
2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.
3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.
4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fétichiste)
1. I. referitor la fetișism, propriu fetișismului.
2. care practică fetișismul; care crede în fetișuri.
3. (prin anal.) care are o admirație sau un respect exagerat pentru cineva sau ceva.
4. II. adept al fetișismului; cel care practică fetișismul.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. fétichiser, germ. fetischisieren)
1. a atribui cuiva sau la ceva o existență sau o putere cvasi-magică; a face din ceva un fetiș.
2. (fig.) a adora nemotivat un principiu, o idee etc.
3. (psihanaliză) a înlocui obiectul sexual cu un fetiș.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amulette, lat. amuletum)
1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecţie, vindecare etc.; talisman, fetiş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (artist + -ism)
1. fetişizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + fetişism)
1. fetişism prin apariţia excitaţiei sexuale în prezenţa unui obiect personal al subiectului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défaitiste)
1. (partizan) al defetismului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + fetişiza)
1. a face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul fetişist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)
1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.
2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.
3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.
4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.