fișier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fichier)

1. colecție de fișe referitoare la același subiect.
2. catalog, repertoriu întocmit pe fișe.
3. mobilier special destinat, dulap, cutie unde se țin fișe.
4. (inform.) colecție de date digitale reunite sub un singur nume, înregistrate pe un suport de stocare permanent.

microfișier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. microfichier)

1. fișier de proporții reduse.
2. scurtă bibliografie.

argument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

avizier

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aviz + -ier)

1. panou sau loc special amenajat pe care se lipesc sau se fixează diferite anunțuri; afișier.

despacheta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. dépaqueter)

1. a desface ceea ce a fost împachetat.
2. a desface un pachet, a scoate o marfă din pachetul său.
3. (informatică) a decomprima o arhivă sau un fișier.

dicționar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictionnaire, lat. dictionarium)

1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeași limbă sau într-o limbă străină.
2. listă alfabetică de termeni, cu explicațiile necesare, aparținând unei anumite științe, arte etc.
3. (inform.) listă a unui fișier conținând în ordine indicații despre componentele acestuia; listă conținând cuvinte-cheie și interpretarea lor.

executabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécutable)

1. care poate fi executat, efectuat; realizabil.
2. (despre piese de teatru) care poate fi pusă în scenă; interpretabil.
3. (informatică) fișier ~ = tip de fișier care conține un program care poate fi executat.
4. (antonime) inexecutabil, neexecutabil.