Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciste, lat. cista, gr. kiste)
1. (ant.) coş de răchită în care se purtau la procesiunile închinate unor divinităţi diverse obiecte de cult.
3. vas cilindric de metal pentru prima epocă a fierului din Italia.
4. mormânt preistoric din piatră în care era aşezat cadavrul.
5. celulă, spor de rezistenţă, la alge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferrite)
1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit.
2. constituent structural al fierului sau oţelului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferro-aliage)
1. aliaj al fierului cu unul sau mai multe elemente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferroferrique)
1. (despre combinaţii ale fierului) care conţine ioni ai fierului cu valenţa 2 şi3.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ferronnerie)
1. artă a lucrării fierului prin ciocănire şi modelare la cald.
2. lucrare artistică din fier.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ferreux)
1. (despre compuşi, minereuri) care conţine fier bivalent.
2. oxid ~ = compus al fierului bivalent cu oxigenul.