Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phylactère, lat. phylacterium, gr. phylakterion)
1. denumire dată de cei vechi amuletelor, talismanelor pe care le purtau asupra lor.
2. fâșie de pergament pe care se scriau versete biblice, la vechii evrei.
3. inscripție în formă de banderolă (pe monumente).
4. figură heraldică înfățișată ca o foaie cu marginile răsucite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tephilin)
1. obiect la evrei din două cutiuţe pătrate din piele care conţin pasaje din scriptură scrise pe bucăţele de pergament, purtate pe braţul stâng şi pe cap în timpul rugăciunilor de dimineaţă din zilele lucrătoare; filacteră.