Dictionar

Filet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filet)

1. şanţ elicoidal realizat într-o piesă metalică sau de lemn, care serveşte la înşurubarea acesteia într-altă piesă; ghivent.

2. formaţie anatomică foarte subţire în formă de fir.


Fileta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filéter)

1. a executa un filet.

2. a tăia carnea de vită sau de peşte în fileuri.


Filetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filet)

1. unealtă în lucrările de legătorie pentru aplicarea de ornamente aurite pe cotorul şi pe coperta cărţilor.


Filetare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fileta)

1. acțiunea de a fileta și rezultatul ei.

2. executare a unui filet; filetat, ghiventare.

3. tăiere în fileuri a cărnii (de vită, de porc et cetera).


Filetat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fileta)

1. acțiunea de a fileta; executare a unui filet; filetare.


Filetat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fileta)

1. (despre piese, șuruburi etc.) care are filet, prevăzut cu filet.


Bulon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boulon)

1. tijă cilindrică de metal, filetată la un capăt, la îmbinarea a două piese.


Clupă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kluppe)

1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buştenilor.

2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la ţevi şi la bare rotunde.

3. piesă la maşina de lăţit şi egalizat, care prinde marginea ţesăturii prelucrate.

4. şablon de secţionare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.


Dorn

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Dorn)

1. unealtă de oţel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi.

2. unealtă care funcţionează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă.


Fileta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. filéter)

1. a executa un filet.

2. a tăia carnea de vită sau de peşte în fileuri.


Filetat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fileta)

1. acțiunea de a fileta; executare a unui filet; filetare.


Filieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filière)

1. dispozitiv pentru tăierea filetelor sau pentru trefilarea sârmei.

2. piesă prevăzută cu găuri foarte mici care servește la filarea mătăsii artificiale; duză.

3. orificiu prin care o omidă sau un păianjen secretă firul de mătase.

4. (fig.) drum, cale, fir, mijlocire.

5. succesiune a gradelor într-o carieră.