Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. filiale)
1. secție a unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc.
2. organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + filială)
1. secţie a unei întreprinderi sau instituţii, mai mică decât filiala.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + filială)
1. secţie a unei întreprinderi sau instituţii, mai mică decât filiala.