Dictionar

chefir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kéfir, rus. kefir)

1. produs lactat dietetic din lapte acidulat cu un ferment vegetal.
 

filament; fir

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT filum; filamentum; nema
2. FR filament; cordonnet; fil
3. EN filament; thread
4. DE Filament; Faden; Fädchen
5. RU ниткa; ниточкa; нить
6. HU szál, porzószál
 

firmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Firma)

1. inscripţie pe o placă, pe un zid etc., cuprinzând denumirea şi destinaţia unui magazin, a unei instituţii etc.
2. nume sub care se întreprinde o afacere comercială.
 

firmament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. firmament, lat. firmamentum)

1. (astronomie antică) sfera de deasupra planetelor care înconjoară pământul și de care se consideră că sunt atașate stelele fixe.
2. (în cosmologia biblică) spațiu ceresc care separă apele superioare de apele inferioare.
3. boltă cerească; cer.
 

firmware

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. firmware)

1. (inform.) microprograme elementare stocate în organele de memorie ale unui calculator, care nu se şterg, constituind pentru sistemele moderne o sursă indestructibilă deja elaborată.
 

firn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Firn)

1. (glaciologie) strat de zăpadă care nu a căpătat încă consistența gheții; neveu.
 

abnegaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
 

acreditare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.
2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.
 

addubitaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.
 

afectaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.
2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.
3. (cib.) instrucţiune care dă o valoare unei variabile.
 

afina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impurităţile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
2. (text.) a subţia firele.
 

afirmativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.
2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.