Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. flanquer)
1. a apăra, a susţine din flanc.
2. (fig.) a însoţi pe cineva (pentru a-l păzi).
3. a trage asupra flancului unei (sub)unităţi dintr-o direcţie perpendiculară pe direcţia sa de acţiune.
4. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (flanca)
1. (arhit.; despre un masiv pătrat) care are faţa armată cu o coloană.
2. (herald.; despre unele mobile) paralele cu laturile scutului.