Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adulation, lat. adulatio)
1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flatterie)
1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din fr. cajoler „a mângâia”)
1. faptul de a arăta tandrețe cu gesturi blânde, de mângâiere; dezmierdare.
2. (prin ext.) flatare, măgulire cu cuvinte frumoase.