Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR pliant; flexible; souple
3. EN pliant; pliable; flexible
6. HU hajlítható, hajlékony; alkalmazkodó
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flexibilité)
1. însuşirea a ceea ce este flexibil.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. flexibiliser)
1. a face sau a deveni flexibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (flexibiliza)
1. acțiunea de a flexibiliza; operație prin care un obiect devine flexibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (flexibiliza)
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)
1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adverbe, lat. adverbium)
1. parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)
1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baleine, lat. balaena)
1. mamifer cetaceu foarte mare.
2. (fam.) persoană foarte grasă.
3. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ţine întinse gulerele la cămăşi, corsetele etc.
4. spetează la ambarcaţiile de sport.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)
1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bureaucratie)
1. ansamblul funcţionarilor publici cu atribuții administrative.
2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.
3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.
4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.