Dictionar

Floral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. floral, lat. floralis)

1. care ține de floare sau care o însoțește; privitor la floare.

2. care reprezintă o floare, în formă de floare; floriform.


Pasifloral

Parte de vorbire: s.
Origine: (pasifloră + -al)

1. medicament calmant sub formă de soluţie, din pasifloră.


Acefal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acéphale, lat. acephalus)

1. care prezintă acefalie.

2. (bot.) fără capitul floral; fără organ capituliform.


Aclamideu, -ee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achlamydé)

1. (despre flori) lipsit de înveliş floral.


Alabastru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alabastro, lat. alabastrum)

1. ghips, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă şi ornamentaţii.

2. (pex.) obiecte din alabastru.

3. (bot.) boboc sau mugure floral.


Androfor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. androphore)

1. peduncul din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele.


ANTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. antho-, cf. gr. anthos „floare”)

1. „floare, floral”.


Antobiologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. anthobiology)

1. zonă de cercetare ecologică care studiază factorii evolutivi care au modelat structurile, comportamentul și aspectele fiziologice implicate în înflorirea plantelor; biologie florală.