Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Florin, fr. florin)
1. veche monedă de aur şi de argint; fiorin.
2. gulden.
3. (în Anglia) monedă de 2 şilingi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chionophytes)
1. plante care se dezvoltă sub covorul de zăpadă, înflorind şi fructificând după topirea ei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. fiorino, din fiore „floare”)
1. (istorie) monedă de aur sau argint, de valoare variabilă, care a fost bătută mai întâi în Florența și apoi în alte țări; florin.
2. nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări europene (și înlocuite în prezent de euro); florin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gulden)
1. unitatea monetară a Olandei; florin (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hibernant)
1. (despre animale) care hibernează.
2. (despre plante) care germinează toamna, înflorind numai în primăvara următoare; (despre muguri) care iernează în stare latentă.
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (verde + -oi)
1. (ornit.) pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florinte (Carduelis chloris chloris).