Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluctuation, lat. fluctuatio)
1. abatere foarte mică, întâmplătoare şi temporară, faţă de o anumită stare, de un anumit reper.
2. fluctuare; oscilaţie, schimbare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oscillation, lat. oscillatio)
1. mişcare periodică alternativă a unui corp faţă de o poziţie de echilibru.
2. variaţie periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic.
3. (fig.) şovăială, ezitare; fluctuaţie.