Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluorure)
1. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluoruration)
1. introducere a fluorului în molecula substanţelor organice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tétrafluorure)
1. combinaţie a fluorului cu un element tetravalent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trifluorure)
1. compus chimic cu trei atomi de fluor în moleculă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryolithe)
1. fluorură dublă naturală de aluminiu şi sodiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fluorine)
1. fluorură naturală de calciu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. ocratation)
1. procedeu de tratare a betonului cu tetrafluorură de siliciu, pentru a-l face mai rezistent la acizi.