Dictionar

Rezultate principale (Foc):

Foc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. foc)

1. velă triunghiulară la prora unei nave, susţinută de bompres.


Rezultate secundare (Foc):

Contrafoc

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-feu)

1. incendiu localizat într-o pădure pentru a împiedica, prin vidul creat, extinderea incendiului principal.


Foc verde

Parte de vorbire: loc. subst.
Origine: (cf. fr. feu vert)

1. culoarea semaforului care indică trecerea este autorizată.

2. (prin ext.) permisiunea, de a începe, de a întreprinde ceva; autorizație, acord.

3. (var.) (prin elipsă) verde.


Focă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)

1. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit şi cu picioarele înotătoare.


Focal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. focal)

1. (fiz.) care se referă la focarul lentilelor sau al oglinzilor.

2. distanţă = distanţă dintre unul din focarele principale ale unui sistem optic central şi planul principal corespunzător.


Focaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. focaliser)

1. a supune acţiunii de focalizare; a face treacă printr-un singur punct toate razele unui fascicul.

2. a concentra elemente diverse.


Focalizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. focaliza)

1. acțiunea de a focaliza și rezultatul ei; focalizație.

2. concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mişcare; focalizaţie, focusare.

3. operaţia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea fie văzută clar.


Adaptor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)

1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.

2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.


Afet

Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)

1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).


Afocal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)

1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.


Aglutinină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.

2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.


Alocentrism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocentrisme)

1. tendinţă de focalizare a interesului personal spre ceilalţi, mai mult decât spre sine.


Ambrazură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.

2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o uşă sau o fereastră.