Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (magh. folyόfii)
1. (bot.) plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, frunze persistente lucioase și flori albastre (Vinca herbacea); saschiu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. feuilleter)
1. a răsfoi, a frunzări (o carte).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. feuilleton)
1. articol de ziar care tratează teme de actualitate și care se publică într-un spațiu anume rezervat.
2. fragment dintr-un roman de aventuri publicat într-un ziar sau într-o revistă.
3. parte a unui ziar unde se publică astfel de articole sau fragmente de roman.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. feuilletonisme)
1. arta, ştiinţa foiletoanelor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. feuilletoniste)
1. cel care, colaborând cu un ziar, scrie de obicei un foileton.
2. persoană care scrie un roman-foileton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (foileton + -istic/ă/)
1. adj. (scris) în genul foiletonului.
2. s. f. arta de a scrie foiletoane.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénie)
1. (med.) proliferarea țesutului limfoid în ganglioni; limfadenie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénopharyngite)
1. inflamaţie a ţesutului limfoid al faringelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anopistographe)
1. (text) scris, tipărit pe o singură faţă a foii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antityphique)
1. (medicament) care combate febra tifoidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ardesia)
1. rocă argiloasă tare, cu structura foioasă, de culoare neagră-cenuşie, pentru tăbliţele de scris şi pentru acoperirea caselor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aventurine)
1. varietate de cuarţ cu numeroase foiţe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.