fondator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondateur)

1. (cel) care fondează ceva.
2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.
3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.
4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.

biblic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biblique)

1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.
2. societate ~ă = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.

carbonarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. carbonarismo)

1. (istorie) principiile, practicile sau organizarea carbonarilor; mișcarea carbonarilor (membrii societăților secrete revoluționare fondate în Italia la începutul secolului al XIX-lea, adesea cu un accent patriotic și liberal).

cofondator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (co- + fondator)

1. persoană care a fondat ceva cu alții; fondator împreună cu altcineva.

contractualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (it. contrattualista)

1. I. referitor la contractualism, doctrină socială, politică și juridică, apărută în secolul XVII, fondată pe principiul contractului social.
2. II. adept al contractualismului.

cordelier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cordelier)

1. călugăr franciscan care se încingea cu o frânghie cu trei noduri.
2. (pl.) membrii clubului fondat de Danton, Marat și Camille Desmoulins în timpul revoluției burgheze din Franța, opus iacobinilor.

cverulență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quérulence)

1. tendință patologică a cuiva spre revendicări nefondate, având convingerea de a fi nedreptățit.
2. trăsăturile caracteristice ale unui subiect cverulent.