Rezultate secundare (Fondator):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fondateur)
2. I. care a participat la creație, la întemeierea a ceva; care constituie baza a ceva.
3. (despre o societate, un club etc.) membru ~ = unul dintre membrii care au contribuit la constituirea acesteia.
4. II. cel care a luat inițiativa de a crea, de a organiza (ceva); cel care a întemeiat, a pus bazele a ceva; întemeietor; ctitor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (co- + fondator)
1. persoană care a fondat ceva cu alții; fondator împreună cu altcineva.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha)
1. autor și propagandist al unei erezii; conducător al unei secte eretice.
2. (înv.) fondator al școlii cinice din Grecia antică.
3. (var.) eresiarch, eresiarh, (înv.) ereziarc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. instaurateur, lat. instaurator)
1. cel care instaurează; persoană care fondează sau introduce ceva pentru prima dată; fondator, ctitor.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl., lat. progenitor)
1. (rar) persoană care asigură o descendență, o progenitură; strămoş, străbun.
2. (genealogie) fondatorul unei familii, al unei linii de descendență, al unui clan sau al tribului, al unei case nobiliare sau al unui grup etnic.
3. animal la originea unei rase.