Dictionar

fortăreață

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. forteresse)

1. punct întărit cu fortificații și dotat cu o garnizoană permanentă.
2. ~ zburătoare = avion greu, de bombardament, blindat puternic.
 

reconfortare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reconforta)

1. acțiunea de a reconforta și rezultatul ei; întremare, întărire; (prin ext.) odihnă, recreație.
 

asedia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. assediare)

1. a supune unui asediu.
2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o să primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța să se predea.
3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.
4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.
 

citadelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. citadelle, it. cittadella)

1. fortăreață medievală care domina un oraș.
2. oraș (întărit).
3. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare.
4. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări).
5. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații.
 

dudgenare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dudgeonnage)

1. (tehn.) acțiunea de fixare a unui tub metalic (cu un alt element) prin forțarea și lărgirea capătului acestuia; rezultatul acestei acțiuni.
 

efort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.
 

eutiscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euthyscopie)

1. metodă medicală prin care se urmărește forțarea maculei ochiului să funcționeze normal.
 

mantelet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mantelet)

1. adăpost ușor, din lemn, folosit în apărarea sau la atacul locurilor întărite, al fortărețelor.