Dictionar

Rezultate principale (Formație):

Formaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formation, lat. formatio)

1. întocmire, organizare; constituire.

2. cuvânt format pe terenul limbii proprii prin mijloace interne.

3. componenta unei echipe sportive; ansamblu, echipă, colectiv.

4. combinație de cifre, figuri sau poziții la unele jocuri (loto, șah etc.).

5. pregătire într-un domeniu.


Rezultate secundare (Formație):

Autoformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + formaţie)

1. educaţie prin sine însuşi; autoformare.

2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.


Conformaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conformation, lat. conformatio)

1. structură fizică a unui corp, a unui teren, a unei substanţe; constituţie (I, 2).


Deformaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déformation, lat. deformatio)

1. deformare.

2. ~ profesională = folosire mecanică, în viaţa de toate zilele, a deprinderilor căpătate prin exercitarea unei profesiuni.

3. (tehn.) operaţie prin care se obţine o modificare permanentă a formei, volumului, suprafeţei unui material.

4. ~ plastică = prelucrare a unui material prin producerea unor modificări plastice.


Dezinformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. dezinformaţiia)

1. faptul de a dezinforma; dezinformare, dezinformat.

2. set de practici și tehnici de comunicare menite influențeze opinia publică prin diseminarea deliberată de informații false, distorsionate sau părtinitoare.

3. (antonim) informare.


Informaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. information, lat. informatio)

1. știre, veste, comunicare.

2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.

3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.

4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.

5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.


Malformaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malformation)

1. viciu de conformaţie congenitală.


Acardie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformaţie embrionară constând în lipsa inimii.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Acin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)

1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.


Acrocefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocéphalie)

1. malformaţie congenitală constând în ţuguierea craniului; oxicefalie.


Acrogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrogenèse)

1. formaţie apicală.

2. creştere în lungime la vârful organelor vegetale.

3. acrobrie.


Acromacrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromacrie)

1. deformaţie congenială prin alungire şi subţiere a degetelor.