Dictionar

Rezultate secundare (Format):

Deformat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT deformatus; deformis

2. FR déformé; difforme

3. EN deformed; difformed; misshapen; distorted

4. DE mißgestaltet; verformt; deformiert; verunstaltet; entstellt

5. RU деформировaнный; уродливый; искaженный

6. HU torz, eltorzult


Format 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (forma)

1. formare.


Format 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. format)

1. forma şi dimensiunile unui obiect; dimensiunile unei pagini care rezultă în urma împăturirii unei coli de tipar; (p. ext.) dimensiune.

2. (inform.) mod de prezentare a datelor sau instrucţiunilor unui program pe un suport de informaţie.


Format, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. forma)

1. care a atins maturitatea fiziologică; maturizat, matur.

2. care a primit instruire; instruit, educat, pregătit.

3. care a căpătat o anumită experiență de viață.

4. bine ~ = care este construit corect.

5. alcătuit, constituit (din).

6. (anton.) neformat.


Formata

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (engl. format)

1. a pregăti (un suport informatic) pentru a primi date, conform unui format standard.


Formatare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. formata)

1. acțiunea de a formata și rezultatul ei.

2. operația prin care este dat un format unui suport informatic.


Abatiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Acantocit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.


Acardie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformaţie embrionară constând în lipsa inimii.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.


Achinetospor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinétospore)

1. celulă asexuată imobilă şi de rezistenţă, formată prin fragmentare, la cloroficee şi cianoficee.