Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. formuler)
1. a exprima, a spune în cuvinte (o idee, o gândire etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formule, lat. formula)
1. expresie generală și invariabilă a unei idei, a unei relații etc. care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare.
2. ~ de politețe = formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane.
3. frază-tip în anumite ocazii sau la redactarea unor sentințe etc.
4. (mat.) expresie reprezentând o relație generală între mai multe mărimi.
5. reprezentare în simboluri a compoziției unei combinații chimice.
6. soluție; mijloc, mod de a face ceva.
7. parolă.
8. (chimie) ~ semi-dezvoltată = simplificare a unei formule structurale plane, în care nu sunt reprezentate legăturile cu atomii de hidrogen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formulaire)
1. imprimat care se completează în vederea întocmirii unui act.
2. carte cuprinzând formule uzuale dintr-un anumit domeniu; culegere de formule.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (formular + -istic/ă/)
1. adj. referitor la formularistică.
2. s. f. activitatea de întocmire a formularelor.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. reformuler)
1. a formula din nou în alţi termeni, de obicei într-un mod mai clar, mai comprehensibil.
2. a repeta o afirmație, o explicație, o propunere etc. într-o altă formă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétaldéhyde)
1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH3CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adimensionnel)
1. califică un raport sau o formulă fără dimensiuni.
2. (fiz.) care nu poate fi dimensionat, măsurat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adjuration, lat. adiuratio)
1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aminobenzoïque)
1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antimonique)
1. (chimie) care conține antimoniu sau are unele dintre proprietățile sale.
2. (chimie) acid ~ = acid al antimoniului cu formula H3SbO4.