Dictionar

Rezultate principale (Fortifica):

Fortifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fortifier, lat. fortificare)

1. tr. a întări, a consolida cu fortificaţii (un oraş, o linie de luptă etc.).

2. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia.


Rezultate secundare (Fortifica):

Fortificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fortification, lat. fortificatio)

1. construcţie de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întăreşte un oraş, o linie de luptă ş. a.


Ambrazură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.

2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o uşă sau o fereastră.


Analeptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analeptique, gr. analeptikos)

1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.


Antecuirasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)

1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.


Balestrieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. balestriera)

1. (arhitectură medievală) fantă lungă și subțire creată în zidurile fortificațiilor medievale, care oferea protecție trăgătorului; barbacană, crenel.


Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.


Barbacană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificaţie care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăţi etc.

2. deschidere înaltă şi îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.

3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.