frac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frac)

1. haină bărbătească de ceremonie, scurtă în față până la talie, neîncheiată la piept și terminată la spate cu două cozi lungi și înguste.

fracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraction, lat. fractio)

1. număr care exprimă una sau mai multe părți dintr-un întreg.
2. raport între două expresii matematice.

fracționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fractionner)

1. a împărți un întreg; a diviza, a secționa.

fracțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fractionnel)

1. care tinde la dezbinare, la fracțio-narea (unui partid).

fracționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fractionnaire)

1. (mat.) care conține o fracție; de forma unei fracții.
2. număr ~ = număr format dintr-un întreg și o fracție.

fracționare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fracţiona)

1. acțiunea de a fracționa.
2. separare a unui amestec lichid sau gazos în fracțiuni bogate în anumiți componenți.
3. procedeu de construcție a unei aeronave din (sub)ansambluri parțiale.

fracționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fracţiona)

1. divizat în fracțiuni.
2. (chim.) distilare ~ă = separare dintr-un amestec a lichidelor care au puncte de fierbere diferite, colectându-le separat după temperaturile lor de fierbere; cristalizare ~ă = separare a substanțelor dintr-un amestec, folosind diferența lor de solubilitate într-un dizolvant.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

alibi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alibi)

1. probă prin care un inculpat dovedește justiției că în timpul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte.
2. (fig.) justificare, scuză.

aloxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloxite)

1. alumină cristalizată folosită ca produs refractar sau abraziv.

aluminit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aluminite)

1. porțelan foarte refractar, pe bază de alumină, din care se fabrică farfurii și caserole.

ambroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrochage)

1. procedeu de imobilizare în caz de fracturi prin introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor fracturate.

ametrop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.