frecvent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. frequens, fr. fréquent)

1. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent.

frecvență

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT frequentia
2. FR fréquence
3. EN frequency
4. DE Frequenz; Häufigkeit
5. RU встречaемость; чaстотa
6. HU sűrűség, helyi állandóság

frecventa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. frequentare, fr. fréquenter)

1. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole).
2. a vizita deseori pe cineva.

frecvență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. frequentia, fr. fréquence)

1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc.
2. participare a studenților, a elevilor la cursuri.
3. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp.
4. mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii.

frecventabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fréquentable)

1. care poate fi frecventat.
2. (despre o persoană) cu care se poate avea o legătură.
3. (despre un loc) unde se poate merge.
4. (antonime) infrecventabil, nefrecventabil.

frecventativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)

1. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni.

abonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (vb. abona)

1. beneficiar al unui abonament.
2. (fam.) (cel) care frecventează o familie, un local etc.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

actinobaciloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinobacillose)

1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie și abcese.

agriotip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agriotype, lat. agriotypus)

1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.
2. tipul cel mai frecvent dintr-o populație.

alegorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. allégorisme)

1. artă care constă în folosirea neîndemânatică sau prea frecventă a alegoriei; exprimare prin alegorii; metaforă prelungită și continuă.