Dictionar

frecventativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. frequentativus, fr. fréquentatif)

1. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni.
 

famat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. [mal] famé, lat. famatus)

1. care se bucură de o anumită reputație; cu renume, cu reputație, cu faimă.
2. (sintagmă) rău ~ = care are o reputație proastă, este frecventat de răufăcători.
 

frecventabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fréquentable)

1. care poate fi frecventat.
2. (despre o persoană) cu care se poate avea o legătură.
3. (despre un loc) unde se poate merge.
4. (antonime) infrecventabil, nefrecventabil.
 

infrecventabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infréquentable)

1. care nu poate fi frecventat.
 

iterativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. itératif, lat. iterativus)

1. făcut, repetat de mai multe ori.
2. (despre verbe) care exprimă o acțiune repetată; frecventativ.
3. (mat.) recurent, ciclic.
 

mixt, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mixte, lat. mixtus)

1. adj. compus din elemente eterogene; amestecat.
2. școală (sau clasă) ~ă = școală (clasă) frecventată de elevi de ambele sexe; cor ~ = cor format din voci bărbătești și femeiești; (mat.) număr ~ = număr format din numere întregi și din fracții.
3. s. f. pl. produse miniere naturale din minerale diferite, concrescute.
4. produse intermediare conținând atât materiale utile, cât și sterile.
 

palestră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palestre, lat. palaestra, gr. palaistra)

1. (în Grecia și Roma antică) loc special amenajat pentru exerciții fizice2. școală ateniană de educație fizică, frecventată de absolvenții școlii de gramatică și a celei de kitară.