Dictionar

fricțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. friction, lat. frictio)

1. (fiz.) interacțiune între două corpuri aflate în contact; frecare.
2. masaj constând din ungerea și frecarea corpului cu un lichid.
3. (fig., pl.) divergențe de opinii, neînțelegeri, certuri.
 

antifricțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antifriction)

1. aliaj pe bază de antimoniu, folosit la cuzineți pentru a reduce frecarea.
 

babbit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. babbit)

1. aliaj de staniu, stibiu și cupru, rezistent la fricțiune.
2. (var.) babit.
 

fricționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. frictionner)

1. a face o fricțiune.
 

laringal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. laryngal)

1. (consoană) care se pronunță cu zgomot de fricțiune în laringe.
 

TRIBO-, -trib

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. tribo-, -tribe, cf. gr. tribos, tripsis)

1. „frecare, fricțiune; strivire, zdrobire”.