Dictionar

Fruct

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. fructus)

1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod.

2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu.

3. (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc.

4. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție.


FRUCTI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. fructus „fruct”)

1. „fructe, roade”.


FRUCTI-, FRUCTO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. fructi-, fructo, cf. lat. fructus)

1. „fruct”.


Fructicol

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT fructicolus

2. FR fructicole; sur les fruits

3. EN fructicole; fructicolous

4. DE fruchtbewohnend; an Früchten

5. RU нa плодaх; нa фруктaх

6. HU szaporítószerven, termésen élő


Fructicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fructicole)

1. (despre paraziţi) care trăieşte pe sau în fructe.


Fructidor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fructidor)

1. a douăsprezecea lună a calendarului republican francez (18 august - 16 septembrie).


Fructieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. fruitière)

1. vas în care se servesc fructele la masă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abundenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belşug; bogăţie.

2. cornul ~ei = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului.

3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.


Acantocarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthocarpe)

1. (despre plante) cu fructul acoperit de ţepi.


Acarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarpe)

1. (bot.) se spune despre o plantă care nu produce fructe.


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.