Rezultate secundare (Fulgerător):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fulgurant, lat. fulgurans)
1. înconjurat de fulgere.
2. care răspândeşte o lumină vie şi de scurtă durată.
3. care se produce foarte rapid; fulgerător, prompt.
4. (fig.) care impresionează puternic spiritul, imaginaţia; scânteietor, pătrunzător.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (iuți + -eală)
1. caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune.
2. gust înțepător, pișcător, picant; iuțime.
4. (loc. adv.) cu ~a fulgerului = extrem de repede, fulgerător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fulger + -atic)
1. iute ca fulgerul; rapid, fulgerător.