fulmina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fulminer)

1. intr. (fig.) a profera amenințări.
2. tr. a vorbi vehement.

fulminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fulminant)

1. care produce explozie; exploziv.
2. (fig.) violent, amenințător.

fulminat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fulminate)

1. sare a acidului fulminic.
2. ~ de mercur = sare de mercur a acidului fulminic, pulbere toxică.

fulminație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fulmination, lat. fulminatio)

1. detonare a unei substanțe explozive.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

fulminic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fulminique)

1. acid ~ = izomer al acidului cianic, care, cu metalele, formează fulminați.