funcțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fontionnel)

1. adj. util, practic.
2. care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit.
3. referitor la funcțiile organice sau psihice.
4. maladie ~ă = boală care afectează funcționarea unui organ.
5. referitor la o funcție matematică sau chimică.
6. (mat.) analiză ~ă = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții.
7. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.).
8. lingvistică ~ă = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi.
9. s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale.

funcționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fonctionnalisme)

1. curent de gândire care studiază faptele sociale și de cultură în totalitatea lor și în interrelațiile acestora, urmărindu-se aspectele funcționale în întreaga lor complexitate.
2. direcție de cercetare în științele exacte, ca și în cele umaniste, care consideră obiectul lor de studiu în calitatea lui de sistem, ale cărui elemente alcătuitoare se condiționează reciproc.
3. (lingv.) teorie care acordă funcțiilor o importanță deosebită pentru descrierea limbilor.
4. direcție în arhitectura contemporană care cere ca forma unui material de construcție să fie determinat de destinația acestuia.

funcționalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fonctionnaliste)

1. I. care se referă la funcționalism, în științe umaniste, arhitectură sau lingvistică.
2. care aderă la funcționalism.
3. II. adept al funcționalismului.

funcționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fonctionnalité)

1. însușirea de a fi funcțional.

acantestezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthesthésie)

1. tulburare a sensibilității tactile constând în senzația de furnicare, de înțepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.

afaziologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphasiologie)

1. studiul științific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).

amiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyotrophie)

1. degenerare morfologică și funcțională a mușchilor; atrofie musculară; miatrofie.

angină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
3. (var.) (pop.) anghină.

antagonism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antagonisme)

1. contradicție antagonistă; rivalitate.
2. (fiziol.) opoziție funcțională între două sisteme, organe sau substanțe.
3. simbioză avantajoasă numai unuia dintre simbionți.

astenopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asthénopie)

1. scădere a capacității funcționale a ochiului din cauza mușchilor oculari, a obosirii nervului optic sau datorită unor deficiențe ale retinei.