Rezultate secundare (Furnica):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (furnica)
1. acțiunea de a furnica și rezultatul ei.
2. acțiunea de a umbla încoace și încolo în număr mare, de a se mișca în toate părțile ca furnicile; forfotire.
3. senzație neplăcută pe suprafața corpului (asemănătoare cu mersul furnicilor pe piele); furnicătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (furnicar + -eală)
1. senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele (asemănătoare cu mersul furnicilor pe piele); furnicătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (furnicar + -ie)
1. mulțime de furnici; (regional) furnicamă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (furnica + -ătură)
1. senzație neplăcută de înțepături și de mâncărime de piele (asemănătoare cu mersul furnicilor pe piele); furnicare, (rar) furnicat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthesthésie)
1. tulburare a sensibilităţii tactile constând în senzaţia de furnicare, de înţepături.
2. senzație de înțepături, fără să existe vreun stimul funcțional.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. méralgie)
1. (med.) durere în zona nervului femorocutanat (suprafața externă a coapsei), care este însoțită de furnicături, amorțeală și scăderea sensibilității de-a lungul acestei căi nervoase; durere la nivelul coapsei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. merdicole)
1. care trăiește, creşte pe excremente.
2. care își face cuibul din excrementele animalelor erbivore (ex. furnică merdicolă).
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. myrméco-, cf. gr. myrmex, -ekos „furnică”)
1. „furnică”.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. mamifer marsupial străvechi din Australia, asemănător cu veveriţa, având partea anterioară a corpului cu o blană galben-roşiatică, care trece treptat în negru-închis spre partea dinapoi; se hrăneşte cu termite; furnicar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tamandua)
1. animal nocturn, arboricol sau tericol, cu coada prehensilă, din America de Sud, care se hrăneşte cu furnici şi termite; furnicar american.