Dictionar

absorbi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoștințe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
4. (fig.) a preocupa intens.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
 

autocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (auto1- + centric)

1. (despre bolnavi) care își concentrează gândurile, sentimentele, acțiunile asupra propriei persoane.
 

autocenzura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’autocensurer)

1. refl. a-și cenzura propriile gânduri, acțiuni.
 

cinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)

1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, nerușinat.
2. școală ~ă = școală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparținând acestei școli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis și fără jenă atitudini și gânduri condamnabile; (om) nerușinat, fără scrupule.
 

confesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confession, lat. confessio)

1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime.
2. scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
3. religie.
 

congruență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. congruence, lat. congruentia)

1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină.
2. (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente.
3. acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său.
4. acord între subiect și predicat.
5. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect.