Dictionar

lungău, -gaie

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (lung + -ău)

1. (persoană) înaltă și slabă; lungan.
2. II. (depreciativ) persoană foarte înaltă și slabă, deșirată; lungan, lungoci.
 

pagaie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pagaïe)

1. ramă scurtă specifică unor ambarcații sportive, canoelor, pirogilor etc., care se manevrează cu ambele mâini, pe un singur bord.
 

teregaie

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (nesigură, cf. tigaie)

1. vas de tinichea în care se fac floricele din boabe de porumb.
 

zagaie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. zagaie, sp. azagaya, din arabă اَلزَّغَايَة‎)

1. suliță la popoarele primitive folosită la vânătoare și la război.
 

biftec, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifteck, engl. beef-steak)

1. friptură din mușchi de vacă, la grătar sau la tigaie.
 

calin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. câlin)

1. care se alintă; alintat.
2. tandru; mângâietor.
 

canoe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canoë, engl. canoe)

1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni.
2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi.
3. sport nautic cu această ambarcație.
 

catifelat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. velouté)

1. cu înfățișarea și finețea catifelei; catifelin.
2. (fig.; despre sunete, voce) plăcut, cald, mângâietor.
 

chietiv

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Quietiv, cf. lat. quietus, liniştit)

1. ceva care liniștește; calmant, mângâiere.
2. (var.) quietiv, cvietiv.
 

hamburger

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl., amer. hamburger)

1. bucată de carne tocată prăjită în tigaie și servită caldă într-o chiflă tăiată în două.