Dictionar

alburiu-galben

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT leucoxanthus
2. FR blanchâtre-jaune
3. EN whitisch-yellow
4. DE weißlich gelb; weißgelb
5. RU беловaто-жёлтый
6. HU fehéressárga, világossárga
 

galben ca mierea

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT helvolus
2. FR jaune du miel
3. EN honey coloured
4. DE honiggelb
5. RU медовожёлтый
6. HU mézsárga
 

galben deschis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT straminellus
2. FR jaune clair
3. EN light-yellow
4. DE hellgelb; strohartig
5. RU бледно-жёлтый
6. HU világossárga
 

galben închis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vitellinus; vitellarius
2. FR jaune d’oeuf
3. EN vitelline; dull-yellow; egg-yolk yellow; yolky-coloured; egg-yellow
4. DE dottergelb; eigelb
5. RU желточно-жёлтый; яично жёлтый
6. HU sötétsárga
 

galben; galben lucitor; galben-auriu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT flavus; luteus; xanthus; xanthinus
2. FR jaune; jaune luisant
3. EN yellow; shining yellow
4. DE gelb; glänzend gelb; goldgelb
5. RU жёлтый
6. HU sárga; tiszta sárga; világossárga; aranysárga
 

verzui-galben

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ictericus; icterinus
2. FR verdâtre-jaune
3. EN greenish-yellow; jaundice-yellow
4. DE grünlichgelb
5. RU жёлтушный, зеленовaто-жёлтый
6. HU zöldessárga
 

acacia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine și cu flori galbene sau albe, mirositoare.
 

amarant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet.
 

antoclor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthochlore)

1. pigment galben din sucul celular al unor flori.
 

antoxantină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthoxanthine)

1. pigment galben prezent în petalele florilor.
 

antrachinonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthraquinone)

1. substanță organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranți.
 

apocromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apochromatique)

1. (despre un obiectiv fotografic) a cărui aberație cromatică a fost corectată pentru trei culori (roșu, galben și violet).