Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arborisation)
1. desen natural sugerând ramuri de arbori în unele minerale sau pe geamuri când îngheaţă.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. bérline)
1. vehicul suspendat, închis, cu patru locuri, tras de cai; trăsură, cupeu cu patru locuri.
2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale; sedan.
3. automobil închis de un acoperiș dur fix, cu parbriz fix, două sau patru uși laterale și patru geamuri laterale (numărul de locuri este de cel puțin patru); sedan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. break)
1. trăsură deschisă cu patru roţi, cu capra înaltă şi bănci laterale.
2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o uşă specială şi banca amovibilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kitt)
1. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débiteuse)
1. piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dublin)
1. (mar.) mod de legare a unei nave la ţărm sau de o geamandură, astfel încât deslegarea să se poată face fără a coborî de pe punte.